TAS. episodul 1

In decembrie 1983 am gasit in revista 'Stiinta si Tehnica' un articolas care constituia primul episod din multele care au urmat si in care Gheorghe Paun, un matematician pasionat de jocurile logice, prezenta un joc necunoscut la noi, cu bile albe si negre puse pe un caroiaj ortogonal de linii; initial am crezut ca era vorba de jocul de dame, pe care eu il jucam cu pasiune pe tabla de sah folosind pulurile de la table. Dar era cu totul altceva, mi-am dat seama de asta mai tarziu, urmarind articolele lui din revista. La vremea aceea eu jucam sah de multa vreme, aveam categoria I si incercam sa-mi fac norma de puncte ca sa fiu avansat la 'candidat de maestru'. Nu numai ca nu am reusit niciodata sa fac aceasta norma, dar de cand am jucat prima partida de go am renuntat complet sa joc sah si nu m-a mai interesat niciodata acest joc.
Cu adevarat dependent de go am devenit citind articolele aceluiasi Gh. Paun din alta revista: suplimentul Flacara Rebus. Asta s-a intamplat prin vara anului 1984, dupa ce am terminat facultatea, mi-am luat examenele si m-am angajat. Pina atunci jucasem multe partide cu un prieten dar acela nu era go; ne intreceam fiecare sa facem 'garduri' din pietre, inchizand o bucata cat mai mare din tabla de joc. Nu intelesesem deloc ce era go-ul. Abia cand am rezolvat primele probleme de viata si moarte si dupa ce am pus pe tabla primele partide ale unor profesionisti japonezi am inteles ca pina atunci fusesem 'alaturi de problema' ! Marturisesc ca si acuma, dupa 25 de ani de jucat, ma simt tot asa, dar in alt sens, spiritual.
In primavara anului 1986 am aflat ca nu sunt singurul individ din Galati care se juca cu nasturii albi si negri pe tabla cu intersectii. Intr-un numar din revista Flacara Rebus am citit ca un tip din Galati numit Bogdan Creanga a rezolvat, cu o frumoasa si completa analiza, o problema de viata si moarte si a castigat un exemplar xerocopiat a unui manual de go. Mai precis, era vorba de "Whats your rating". Evident ca am vrut sa-l cunosc pe tip si mai ales , sa-mi arunc ochii pe o carte adevarata de go. Nestiind cum sa dau de el, l-am contactat intai pe Paun, apoi pe George Stihi, iar acesta mi-a spus ca in fiecare duminica dimineata, la ora 10, cativa galateni se intalneau intr-o sala din casa de cultura a sindicatelor. In urmatoarea duminica, eram la casa sindicatelor, intreband pe toti cei intalniti unde este sala in care functioneaza clubul de go. Nimeni nu cunostea un asemenea club si nu stia sa ma indrepte. Numai ca tot umblind pe coridoarele si scarile de la intrare, am vazut un pusti, care parea de liceu, care ducea in mana o sacosa din plastic. Ei, si in sacosa, ce credeti ca am zarit, destul de neclar? Capacul - inconfundabil - al cutiei de carton al jocului de go. Sigur ca l-am 'interceptat' chiar acolo si l-am rugat sa-mi spuna si mie unde se duce. Asa l-am cunoscut pe Sorin Balaban. Apoi, si pe ceilalti: Bogdan Creanga, Kuki Gamulea, Turcu, si doi ingineri de la IMEH, Buzea si Stratan.
Si de atunci, joc. Sau ma joc de-a goul pentru ca, tehnic, am ramas destul de rudimentar. Spiritual insa, joaca asta m-a transformat complet, maturizandu-ma mai bine decat orice experienta umana pe care am trait-o.

Costel PINTILIE

-In ce an ati avut primul contact cu go-ul si in ce imprejurari?
>1983 pe patul spitalului militar galati, nu aveam altceva de facut decit sa citesc, si am dat peste o problema de go in stiintza si tehnica, povestea, e lunga, va continua

-Care erau conditiile de joc?
>Care conditii de joc? mai tirziu un goban de placaj shui, si pietrele... puluri de table, alta poveste, dar mai scurta

-Motivati-va atractia pentru go.
>ADN bre, probabil.

-Ce jucatori ati intilnit la primele contacte cu clubul de go?
>Bogdan Creanga.
Dupa prima partida, replicile noastre au fost
Eu... INCREDIBIL.
El... Infiorator.

-Ce jucatori v-au influentat evolutia ulterioara?
>Eu influentzat? Never.

-Care v-au fost adversarii preferati? Cum le-ati descrie stilul de joc?
>Aia care joaca repede, ca sa nu ma plictisesc. Dar un partener de joc placut A fost Z.B.ul. (Sau se scria Zebeul?)

-La ce turnee de go ati participat? Ce partide v-au ramas in memorie?
>Intre 91 si 94 cam la tot ce misca, culminind cu EGC Tuchola, apoi pauza, am revenit la cel de la Mamaia, si de atunci pur ocazional. Partida cu Albu cind m-am incapatzinat pe un Ko de juma de punct, si am ingonrat un kodate de am pierdut o coada de vreo 14 pietre.

-O amintire speciala legata de go?
>Frank Berkenkotter.

-Inca mai jucati go? De ce?
>Da. Degeaba.

Cristi ZAMFIRACHE

• In ce an ati avut primul contact cu go-ul si in ce imprejurari?

M-am intalnit cu GO-ul prin liceu (cred ca era prin '88) cand un amic, cu care exploram calculatoarele si jocurile logice, a venit cu o cutie in brate. Era acel set cu piese de carton, iar noi am citit la repezeala regulamentul, care incapea pe o foaie, si am dat drumul primei partide. Imi pot inchipui ce intelegeam noi atunci, dar oricum concluzia a fost ca jocul e dezamagitor. Si timp de vreo 2 ani nu m-am mai atins de el. Dupa care am descoperit ca si colegul meu de banca stia sa joace. Si ca sa ne mai treaca plictiseala in anumite ore, am inceput sa mazgalim foi de matematica. Cum la inceput luam bataie sistematic am cautat o metoda sa imi imbunatatesc nivelul; si am gasit "Initiere in GO" a domnului Paun. Dupa o prima lectura, am facut faimosul test de la sfarsit si am descoperit bucuros ca deja 'am' o tarie de cam 1 dan !
Cam in acest punct am avut contactul cu realitatea: intr-o zi, ne-a gasit Bogdan Creanga pe faleza, jucand o partida. A zambit putin cand i-am spus 'rangul' meu si mi-a spus sa pun 9 pietre pe tabla. Rezultatul ... evident! Insa tot raul spre bine pentru ca Bogdan mi-a indicat drumul spre club. Si apoi drumul comun parcurs de mai toti: concursuri, studiat cartile trase la Xerox de domnul Stihi si imprumutate cu generozitate de proprietari, progrese uneori mai lente alteori mai rapide si o lunga lista de oameni care mi-au lasat amintiri placute.

• Motivati-va atractia fata de go.

Intotdeauna am fost atras de jocurile care puteau pune catusi de putin mintea la contributie. Incepand cu cele logice existente in acele vremuri, trecand prin sah, unde cred ca numai un accident m-a oprit din drumul spre competitii, si terminand cu GO-ul. A ramas GO-ul, pentru ca, dincolo de atractia intelectuala, intotdeauna am vazut in el o anumita armonie si frumusete. Si aspectul acesta ma face sa ma reintorc la el si acum, cand timpul liber imi este mult mai redus. Dar nu pot sa neglijez nici o alta fateta, descrisa in 'Hikaru': in GO, progresul legat de existenta unui rival. La mine asa a fost: ambitia de a depasi acesti rivali a produs cele mai spectaculoase progrese.

• Ce jucatori ati intilnit la primele contacte cu clubul de go?

Clubul era cel de care-si aduc aminte si ceilalti: Bogdan Creanga, Iulian Ilie, Costel, Sandu, Profesorul, Marian Zilisteanu, brailean, student la Galati. Era mult entuziasm in jocul incepatorilor si multa dorinta din partea celor mai buni in a ne ajuta sa progresam.

• Ce jucatori v-au influentat evolutia ulterioara?

E greu de spus avand in vedere ca aproape toti adversarii din fata tablei mi-au lasat amintiri placute. Si avand in vedere ca nu sunt profesionist, asta a contat mai mult decat contributia la progresul meu. O prima mentiune ar fi la adresa lui Bogdan Creanga fara de care nu as mai vorbi acum despre GO. Si al carui stil riguros il retin si astazi. Apoi Marian de a carui contributie la progresul meu initial imi aduc aminte. Nu pot sa-i trec cu vederea pe Iulian Ilie, unul dintre liderii acelui moment, si pe Sandu, care ulterior a fost foarte legat de progresul meu. Tot atunci am inceput prietenia cu Pintilie Costel, prietenie care mai rezista si acum si care s-a intins dincolo de granitele jocului. Dupa care a urmat studentia la Bucuresti, pe care datorita mai multor factori (nucleul de jucatori puternici, timpul pe care-l aveam la dispozitie, existenta constanta a concursurilor) as numi-o 'perioada de aur' a evolutiei mele. Aici cel mai mult m-a ajutat grupul de braileni si in special Florentin Beznea, cu care am jucat constant pe tot parcursul facultatii. Pentru mine, el a fost primul motor care m-a impins spre a studia mai mult. Iar spre sfarsitul perioadei ii tin minte pa baietii de la Sakura, Dragos Bajenaru si Vali Gheorghiu. Desi deja erau peste nivelul meu, in mod inexplicabil pentru mine continuau sa accepte sa jucam si sa-mi explice unde greseam.

• Care v.au fost adversarii preferati?

Nu cred ca am avut adversari preferati sau 'antipatici'. Dar ii tin minte pe cativa. Sandu Teodor, al carui stil de a se baga in orice moyo ma enerva la culme (in mod constructiv). Mult din entuziasmul meu de a juca era legat de acest 'handicap': invada peste tot iar eu nu reuseam sa-i prind grupurile. Mai tarziu am aflat ca stilul asta (cu diferentele date de rang) e practicat si de unii profesionisti de top. Cert este ca atunci cand am reusit sa-l depasesc ceva s-a rupt in entuziasmul meu. O lunga perioada mi-a pierit cheful sa mai joc.
Corina Tarina : cu ea am progresat multa vreme cot la cot. Stiu ca fiecare intalnire cu ea in concurs avea pentru mine o miza deosebita: era examenul in urma caruia imi spuneam daca am progresat in ultima perioada sau nu.
Cu Florentin Beznea jucam mult in camin. Iar in concurs, erau mari orgolii la orice intalnire directa. Dar ii urmaream rezultatele partidelor si ma bucuram de victoriile lui ca si de ale mele.

• La ce turnee de go ati participat? Ce partide v-au ramas in memorie?

De participat am participat la aproape toate turneele organizate in Bucuresti pe perioada studentiei. Si prin provincie in limita banilor disponibili. In mod deosebit imi aduc aminte de un Campionat National pe echipe la Brasov, unde cu Bob Lamming la prima masa si cu putin noroc am reusit un loc pe podium. Si de Congresul de Go de la Tuchola in '95 care a fost aproape prima mea iesire in strainatate. Iar partide mi-au ramas in minte doua, pe care le-am castigat (acum pot sa recunosc) fara alt merit decat acela de a ma tine de adversari precum buldogul. Una la Bogdan Campianu (el era 3 dan iar eu 1 kyu). Bogdan isi facuse un mare moyo central in stilul lui, iar eu am castigat spre final cu o strapungere norocoasa. Gustul victoriei il tin si acum minte: batusem un 3 dan in concurs! O alta castigata la Radu Baciu (el 4 dan eu tot 1 kyu). Radu , intr-un semeai, alesese o varianta incorecta, desi ulterior mi-a demonstrat ca o calculase si pe cea buna. Nu stiu ce a fost: oboseala, presiunea jocului, sau poate usoara relaxare data de diferenta de valoare dintre noi. Cert e ca a pierdut, iar eu am clamat fericit victoria. Chiar prea fericit, pentru ca am fost putin arogant in comentariile post partida, lucru de care mi-a rusine si acum. Putin respect fata de ceea ce insemna Radu si fata de ceea ce se intamplase in partida s-ar fi cerut. Dar, la momentul ala, din pacate, nu prea cunosteam termenul respect.

• O amintire speciala legata de go?

O amintire amuzanta. Intr-o zi, jucand pe faleza (eram in perioada de maxima performanta), m-am intalnit cu un fost cunoscut din perioada mea sahista. El, o persoana dealtfel de o capacitate deosebita, continuase cu sahul si era deja maestru sau chiar maestru international. M-a intrebat de ce m-am lasat de sah si m-am apucat de GO si retin figura lui mirat-neincrezatoare cand i-am spus ca GO-ul are o adancime si o frumusete pe care n-am vazut-o niciodata la sah. Ma rog, asta era (si este) parerea mea. Dar avand in vedere ca n-am fost un sahist stralucit, aici s-ar putea gasi oameni care sa ma contrazica.

• Inca mai jucati go? De ce?

Am revenit la GO, dupa o lunga pauza. Insa am abandonat aspectul competitional. Am incercat sa merg la concursuri, dar mereu s-a gasit ceva mai important de facut. Asa ca ma multumesc cu jucatul neoficial, in special pe Internet. Iar entuziasmul este legat in special de dorinta de a juca partide mai frumoase si foarte putin de a invinge pe cineva, sau de a obtine un anumit rang.


Crisi Zamfirache

Emilian Dima (Profu')

Cred ca am auzit prima data de GO la inceputul anilor 80, la facultatea de matematica din Bucuresti, unde descopeream in salile de seminar table umplute cu x si 0 ... Am fost 2 ani coleg de grupa cu Cristian Cobeli din Vatra Dornei, care era un jucator cunoscut in acea perioada, si cu Zang Haitao ... cel care a introdus Go-ul in facultate si in caminele studentesti din Bucuresti, la inceputul anilor 80.

In 1990, din curiozitate si ambitie, am inceput sa joc cu colegul Marian Baroni, actualmente profesor de matematica la liceul C.F.R. din Galati. Partidele noastre cred ca erau la nivelul 20 kyu, dar suficient de interesante.

O intamplare fericita a fost de a ma intalni pe strada, in vara lui 90, cu Bogdan Creanga, care a observat ca duceam la subtioara cutia aceea rosie a primului joc facut de J.E.C.O. ... va mai amintiti? Bogdan Creanga m-a introdus in cercul de jucatori format din Sandu Teodor, Iulian Ilie, Sorin Balaban, la care s-au adaugat in scurt timp Codrin Vasiloanca si Costel Pintilie. Curand a aparut si Cristi Zamfirache si au mai fost si altii, cu aparitii episodice.

In acea perioada, datorez mult lui Teodor Sandu, cu care am jucat in anii 90-91-92, in cartierul Micro 40.

Am participat in 92 la un turneu la Galati organizat de Ilie Iulian, cind am ocupat locul al III-lea in a doua grupa valorica, fapt consemnat si in Viata Libera din 24 nov. 1992 (am si articolul ... ha,ha!). In 1993, in primavara, am fost la un turneu la Vatra Dornei, cu Pintilie Costel si Teodor Sandu. In acea perioada eram 8 kyu.

Anul 1995 a fost foarte imortant, pentru ca s-a inchegat mai bine clubul prin aparitia stralucita a lui BOB Lamming (1 dan) din San Francisco, aflat intr-o aventura la gurile Dunarii. Oare ce mai face? In acel an, a fost un concurs national important la Universitate, la organizarea caruia mi-am adus si eu o oarecare contributie.

In anul 1998 s-a nascut fetita mea Ioana si, din motive evidente, nu am mai avut timp pentru deplasari o buna perioada. In august 2005 si 2006, am participat la concursurile de la Amara de Slobozia, iar in 2006 am luat un micut trofeu, singurul de altfel, la care tin foarte mult.

Cred ca acum am o tarie de joc de 3 kyu. Joc destul de mult pe internet, pe IGS (cu id-urile emGO si EmGo),iar pe KGS cu id-ul Pelikan.

Pentru mine GO-ul este un exercitiu intelectual si o oglinda a propriului EU. Acest joc m-a ajutat sa-mi fac si cativa prieteni. Sunt convins ca voi juca in continuare. Imi place, pur si simplu. Vreau sa joc mai bine. Dar pentru asta ar trebui sa studiez, ceea ce nu prea fac, din pacate.

Emilian Dima

IULIAN ILIE

1. In ce an ati avut primul contact cu go-ul si in ce imprejurari? Care erau conditiile de joc?

In 1988 a fost primul contact, persoana responsabila este Bogdan Creanga. El m-a initiat, cu el am jucat prima partida si am participat la primul turneu de Go desfasurat in acelasi an, la Eforie Nord, in septembrie.

2. Motivati-va atractia pentru go.

Sunt si un jucator pasionat de sah, m-au atras jocurile mintii, iar Go-ul mi se pare acum jocul suprem de tactica si strategie.

3. Ce jucatori ati intilnit la primele contacte cu clubul de go?

Bogdan Creanga, Sandu Theodor, Sorin Balaban, Liviu Nistor, Nicolae Mandache, poate au mai fost si altii, dar nu ii mai tin minte.

4. Ce jucatori v-au influentat evolutia ulterioara?

Nu am avut un anumme model, mi-a placut jocul in sine si am incercat sa evoluez in propriul meu stil. A fost o perioada, vara lui 1989, cand am jucat multe partide cu Liviu Nistor, aproape zilnic, la masute, pe faleza, in vacanta de vara.

5. Care v-au fost adversarii preferati? Cum le-ati descrie stilul de joc?

Radu Baciu, Dan Preotescu, Viorel Boboc, Jim, Toma Iulian ... persoane pe care le-am intalnit in confruntarile directe la concursuri. Nu le-am urmarit stilul de joc in mod particular, dar au fost confruntari, uneori si in afara concursului, cand, in urma analizelor de partida, am remarcat anumite conceptii si tactici ale fiecarui jucator.

6. La ce turnee de go ati participat? Ce partide v-au ramas in memorie?

La multe, unele chiar le-am organizat. In anul 1992 prima finala de Campionat National organizata la Galati si sponsorizata in intregime (cazare si masa pentru participanti) a avut printre finalisti 8 finalisti pe Mihai Basca, Lucretiu Calota, Jim, Catalin Taranu, etc.. In anul 1993 am organizat si finala Cupei Romaniei, tot la Galati, cand, in concursul Open, am si castigat locul 3, si am primit primul premiu: o camasa cadou.

7. O amintire speciala legata de go?

La un concurs, in Bucuresti, am jucat cu un 2 dan, japonez, atasat al ambasadei, iar eu aveam 1 kyu. Ne-am inteles in engleza si am avut un review al partidei foarte relaxant si placut. A ramas o amintire speciala.

8. Inca mai jucati go? De ce?

Da, mai mult pe internet. A ramas definitiv un hobby, pe care il practic cu placere.

Iulian Ilie

Tsumego

Black plays and kill the white corner unconditionally. (20 kyu)
Is it still possible to save the black corner ? (10 kyu)Black plays, it lives unconditionally. (1 DAN)

Puteti descarca de aici fisierul in format sgf cu cele 3 probleme.

Iulian LUNGU

Primul contact cu Go-ul a fost cu foarte mult timp in urma, eram in clasa a 6-a, insa m-am lasat repede pt. ca nu aveam cu cine sa joc. Atunci n-am jucat decat pe tabla de 13x13. In 2002, dupa aproape 15 ani, l-am intalnit pe Tiberiu Gociu. Avea ca screen saver o partida de Go (probabil intre 2 profesionisti). Asa m-am reapucat de jucat. Tibi mi-a dat tot ce avea in format electronic despre Go si mi-a zis: "daca iti place jocul, uita-te pe astea".

Nu pot sa ma mai las de Go. Am facut pauze de o luna, poate chiar si mai mult, dar revin si incep sa joc din nou. Aveam 13 ani cand am citit prima data despre Go. Intr-un almanah cum se faceau pe vremea comunismului. Calendare cu 356 de pagini prinse in perete, cu ziua pe o parte a foii si pe cealalta, cuvantarile tovarasului. Nu stiu cum, dar au scapat si un articol despre Go. I-am zis repede mamei ca vreau jocul ca e cel mai misto. Atunci a fost magia. Acuma probabil sunt sub vraja de atunci. Dar, peste asta mi-am si dorit sa joc de la egal cu Tibi. Cand a vazut ca ma tin de go, m-a dus la clubul de la CCSG. In perioada aia jucam cel putin 10 partide pe saptamana pe net. Apoi mi-am dorit sa castig macar o diploma la concursuri. Dupa, am vrut un trofeu. Acum ca am din fiecare cate ceva, nu vreau decat sa joc din ce in ce mai bine.
Cand l-am ajuns pe Tibi din urma, m-am uitat spre Codrin si Sandu. Uau, daca as reusi sa castig si la ei... Si am reusit... dupa cativa ani.
La club Codrin este "ganditorul" :) joaca cel mai concentrat din toti. Sandu stie mai multe, dar isi pierde rabdarea. Tibi este sufletul clubului. El ne strange pe toti. Profu' (Emilian Dima) isi mascheaza planurile de pe tabla prin vorbe, sa te ameteasca. Costel e tare si el... insa nu stiu ce e cu el ca vine la club, dar nu prea are chef sa joace. Laurentiu... el! cu el o sa joc, ca e de taria mea. Ce bine ca am cu cine sa joc fara sa pun pietre ca la Tibi. Am luat bataie totusi, dar data viitoare stiu cum sa fac sa castig. Asa vedeam eu atunci lucrurile.

- Ce jucatori v-au influentat evolutia ulterioara?
Daca Tibi mi-a redeschis apetitul pentru Go dupa atatia ani, Codrin si Sandu m-au facut sa-mi doresc sa joc din ce in ce mai bine. Concursurile care s-au organizat la Universitatea "Dunarea de Jos" si la CCSG au fost si ele foarte importante. Apoi cele de la Braila, Amara, Bucuresti, Timisoara si Drobeta.

- Care v-au fost adversarii preferati? Cum le-ati descrie stilul de joc?
Adversarii mei preferat sunt Tibi - cand bea bere, Codrin - cand trebuie sa-si apere o noua pozitie obtinuta de curand in CIV, Sandu - cand nu e in concurs. Pe toti v-as "bate" cu placere :)

- La ce turnee de go ati participat? Ce partide v-au ramas in memorie?
Tin minte ca aveam 8 kyu si jucam intr-un concurs organizat la CCSG. Codrin vroia sa faca o colectie de kifu din concurs si m-a intrebat: "ai castigat? Pune-o din nou pe tabla, poti?". Atunci am reusit pentru prima data sa pun pe tabla primele 80 de mutari dintr-o partida (partida a fost cu Profu'). Imi mai aduc aminte de prima partida pe care am castigat-o la tibi, jucata in timpul programului de munca, folosind un soft de retea, pe tabla de 13x13. Mai stiu de o partida cand am batut primul danist (Cenuse), si inca vreo 10 in care puteam sa castig in fata unor danisti, dar am pierdut la mustata. Bieinteles ca imi aduc aminte evenimentele si locuri, nu si mutarile.

- O amintire speciala legata de go?
Da, imi aduc aminte ca mi se parea dificil si nepractic sa agati piatra intre degetele aratator si mijlociu. Acum nu pot altfel.

- Inca mai jucati go? De ce?
Mai joc, dar nu mai am timpul dinainte. Joc cu placere in wk-end cate 1-2 partide. De ce joc go? pentru toate amintirile de mai sus si pentru ca imi place.

O istorie a go-ului galatean?

Mi-am propus sa redactez o istorie a go-ului galatean, pe care sa o postez pe blogul clubului. Am nevoie de ajutorul vostru. Incercati va rog sa raspundeti pe scurt (sau mai pe larg, daca aveti timpul si dispozitia necesare) la urmatorul chestionar.

Daca ceea ce doriti sa relatati depaseste limitele acestui chestionar, va rog sa treceti peste inconvenient si sa-mi trimiteti oricum relatarea experientelor voastre. De asemenea, daca aveti prin sertare documente (diplome, atestate, taieturi din ziare, pliante, fotografii datate) legate de istoria galateana a goului, sau poate de participarea voastra pe la turnee, va rog sa mi le trimiteti in copie. Multumesc.

CHESTIONAR

1. In ce an ati avut primul contact cu go-ul si in ce imprejurari? Care erau conditiile de joc?
2. Motivati-va atractia pentru go.
3. Ce jucatori ati intilnit la primele contacte cu clubul de go?
4. Ce jucatori v-au influentat evolutia ulterioara?
5. Care v-au fost adversarii preferati? Cum le-ati descrie stilul de joc?
6. La ce turnee de go ati participat? Ce partide v-au ramas in memorie?
7. O amintire speciala legata de go?
8. Inca mai jucati go? De ce?

P. S.

Ati putea posta direct pe blog raspunsurile la acest chestionar.

Toate cele bune,

Kodrins

Prima zi in "clubul nostru"

Salutare,

Daca blog-ul e o forma interactiva de comunicare atat de usor de inteles si de folosit atunci de ce sa nu o adoptam!?
La initiativa cuiva, sa-i spunem deocamdata Mister X, s-a nascut ideea de club virtual ca blog. Cool, nu? :)
Va invit pe toti sa scoateti "internautii" din voi si sa facem un succes din aceasta idee.
Putem sa ne exprimam aici opiniile despre jocul de Go in general, despre Turneul Wei Ki, despre partidele pe care le jucam, despre ce am mai citit in ultimul timp, sau despre cum am petrecut ultima vacanta.
Trebuie sa mai citesc despre ce inseamna blog si cum se administreaza insa ca idee de baza, oricare dintre noi va putea sa posteze articole, imagini sau fisiere. Eu intentionez sa postez in fiecare saptamana 2-3 probleme de go (tsumego) de dificultati diferite pe baza carora sa discutam.

Numai bine, si va astept cu idei :)
Semnez si sustin, Iulian Lungu