Emilian Dima (Profu')

Cred ca am auzit prima data de GO la inceputul anilor 80, la facultatea de matematica din Bucuresti, unde descopeream in salile de seminar table umplute cu x si 0 ... Am fost 2 ani coleg de grupa cu Cristian Cobeli din Vatra Dornei, care era un jucator cunoscut in acea perioada, si cu Zang Haitao ... cel care a introdus Go-ul in facultate si in caminele studentesti din Bucuresti, la inceputul anilor 80.

In 1990, din curiozitate si ambitie, am inceput sa joc cu colegul Marian Baroni, actualmente profesor de matematica la liceul C.F.R. din Galati. Partidele noastre cred ca erau la nivelul 20 kyu, dar suficient de interesante.

O intamplare fericita a fost de a ma intalni pe strada, in vara lui 90, cu Bogdan Creanga, care a observat ca duceam la subtioara cutia aceea rosie a primului joc facut de J.E.C.O. ... va mai amintiti? Bogdan Creanga m-a introdus in cercul de jucatori format din Sandu Teodor, Iulian Ilie, Sorin Balaban, la care s-au adaugat in scurt timp Codrin Vasiloanca si Costel Pintilie. Curand a aparut si Cristi Zamfirache si au mai fost si altii, cu aparitii episodice.

In acea perioada, datorez mult lui Teodor Sandu, cu care am jucat in anii 90-91-92, in cartierul Micro 40.

Am participat in 92 la un turneu la Galati organizat de Ilie Iulian, cind am ocupat locul al III-lea in a doua grupa valorica, fapt consemnat si in Viata Libera din 24 nov. 1992 (am si articolul ... ha,ha!). In 1993, in primavara, am fost la un turneu la Vatra Dornei, cu Pintilie Costel si Teodor Sandu. In acea perioada eram 8 kyu.

Anul 1995 a fost foarte imortant, pentru ca s-a inchegat mai bine clubul prin aparitia stralucita a lui BOB Lamming (1 dan) din San Francisco, aflat intr-o aventura la gurile Dunarii. Oare ce mai face? In acel an, a fost un concurs national important la Universitate, la organizarea caruia mi-am adus si eu o oarecare contributie.

In anul 1998 s-a nascut fetita mea Ioana si, din motive evidente, nu am mai avut timp pentru deplasari o buna perioada. In august 2005 si 2006, am participat la concursurile de la Amara de Slobozia, iar in 2006 am luat un micut trofeu, singurul de altfel, la care tin foarte mult.

Cred ca acum am o tarie de joc de 3 kyu. Joc destul de mult pe internet, pe IGS (cu id-urile emGO si EmGo),iar pe KGS cu id-ul Pelikan.

Pentru mine GO-ul este un exercitiu intelectual si o oglinda a propriului EU. Acest joc m-a ajutat sa-mi fac si cativa prieteni. Sunt convins ca voi juca in continuare. Imi place, pur si simplu. Vreau sa joc mai bine. Dar pentru asta ar trebui sa studiez, ceea ce nu prea fac, din pacate.

Emilian Dima